O echipă de cercetători de la Universitatea Cambridge a detectat posibile semne de viață pe o planetă situată la 124 de ani-lumină distanță, în afara sistemului nostru solar. Planeta, denumită K2-18b, a fost analizată cu ajutorul telescopului spațial James Webb (JWST), iar rezultatele au stârnit valuri de entuziasm – dar și prudență – în comunitatea științifică.
Atmosferă bogată în compuși rari: un indiciu al vieții?
Observațiile recente indică prezența unor molecule precum dimetil sulfidul (DMS) și dimetil disulfidul (DMDS) – compuși care, pe Pământ, sunt produși exclusiv de organisme vii, în special de fitoplanctonul marin și de anumite bacterii.
Profesorul Nikku Madhusudhan, conducătorul echipei de cercetare de la Institutul de Astronomie din Cambridge, a declarat că este cea mai promițătoare dovadă de până acum privind existența vieții în afara planetei noastre.
„Aceasta este cea mai solidă dovadă de până acum că ar putea exista viață în altă parte. Cu mai multe date, în unul sau doi ani am putea confirma acest semnal,” a spus el pentru BBC Radio.
K2-18b: o planetă oceanică misterioasă
K2-18b este o super-Pământ, de aproximativ 2,5 ori mai mare decât planeta noastră, care orbitează o stea pitică roșie. Telescopul James Webb este capabil să detecteze compoziția chimică a atmosferei acestei planete prin analizarea luminii care trece prin ea.
Surprinzător, cantitatea de DMS detectată a fost estimată ca fiind de mii de ori mai mare decât cea de pe Pământ. Dacă această cantitate este reală și provine într-adevăr de la forme de viață, K2-18b ar putea fi o planetă plină de organisme vii, susține prof. Madhusudhan.
Prudență în lumea științifică
Totuși, cercetătorii avertizează că descoperirea nu este, deocamdată, concludentă. Nivelul de certitudine actual este de 99,7% (3 sigma) – insuficient pentru a fi considerat o „descoperire” oficială în lumea științei, unde este necesar un nivel de 99,99999% (5 sigma).
„Este o ipoteză îndrăzneață. Chiar dacă ajungem la 5 sigma, tot nu putem spune cu certitudine că gazele respective sunt produse de viață,” a explicat Prof. Catherine Heymans, astronom regal al Scoției.
Alte posibile explicații
Unii cercetători propun scenarii alternative pentru prezența acestor gaze. De exemplu, absența amoniacului din atmosferă a fost interpretată de unii ca o dovadă a existenței unui ocean lichid vast, care ar absorbi acest gaz. Alții susțin că planeta ar putea avea un ocean de rocă topită, ceea ce ar exclude viața.
În plus, cercetători de la NASA, precum Dr. Nicolas Wogan, au sugerat că K2-18b ar putea fi un mini-gigant gazos, fără suprafață solidă, ceea ce ar reduce semnificativ șansele ca viața să existe acolo.
Ce urmează?
Cercetările vor continua în colaborare cu alte echipe internaționale pentru a verifica dacă moleculele DMS și DMDS pot fi produse și prin procese non-biologice. Acest lucru va ajuta la eliminarea posibilității ca semnalele să fie doar o coincidență statistică sau rezultat al unor fenomene geologice necunoscute.
Prof. Madhusudhan a declarat:
„Dacă reușim să confirmăm că pe K2-18b există viață, va fi o dovadă că viața este comună în galaxie. Ar putea fi punctul de cotitură în căutarea vieții extraterestre.”
O descoperire istorică în devenire?
Chris Lintott, prezentatorul emisiunii The Sky at Night de la BBC, a lăudat eforturile echipei de la Cambridge, dar a îndemnat la prudență:
„Am mai avut momente în care am crezut că suntem aproape să descoperim viață. Acest studiu este un pas important, dar e doar o parte dintr-un efort uriaș de a înțelege cosmosul.”
Concluzie
Deși nu este (încă) dovada definitivă că nu suntem singuri în Univers, rezultatele obținute de echipa britanică marchează un moment important în știință. Dacă în anii următori aceste descoperiri vor fi confirmate, omenirea s-ar putea afla la un pas de răspunsul la una dintre cele mai mari întrebări din istorie: Suntem singuri în Univers?
📚 Studiul a fost publicat în revista științifică The Astrophysical Journal Letters și urmează să fie continuat cu observații suplimentare realizate de telescopul James Webb.
