În după‑amiaza Sâmbetei Mari, 19 aprilie 2025, la ora 14 : 35, văpaia alb‑albastră a „Luminii Sfinte” s‑a ivit din interiorul Ediculei Sfântului Mormânt din Ierusalim, după tradiţia ortodoxă considerată un miracol anual al Învierii. Ceremonia a fost urmărită de mii de pelerini şi de milioane de telespectatori în direct – inclusiv prin transmisia Trinitas TV – şi s‑a desfăşurat într‑un an cu o dublă particularitate: pentru prima dată din 2017, Paştele este sărbătorit în aceeaşi zi de toate confesiunile creştine, iar restricţiile de securitate impuse accesului în Oraşul Vechi au fost mai dure ca oricând. În seara aceleiaşi zile, Lumina ajunge cu avion special la Bucureşti, fiind întâmpinată pe Aeroportul „Henri Coandă” de delegaţi ai tuturor eparhiilor Patriarhiei Române şi oferită apoi credincioşilor din toată ţara.
1. Desfăşurarea miracolului din 2025
1.1 Verificări şi sigilarea Ediculei
– În Vinerea Mare, un trio de agenţi seculari (un arab, un turc şi un israelian) a cercetat interiorul Ediculei pentru a exclude orice sursă materială de foc, procedură consemnată de ani buni ca măsură de transparenţă.
– Sâmbătă, la prânz, Patriarhul Theofilos III al Ierusalimului a fost cercetat corporal înainte de a intra, îmbrăcat doar în stihar şi epitrahil, purtând două buchete de câte 33 de lumânări stinse.
1.2 Momentul aprinderii
În jurul orei locale 14 : 35, după rugăciunea rostită de patriarh în încăperea Mormântului, martorii au descris apariţia unei „scântei luminoase” ce a coborât prin cupola rotondei şi a aprins vata de pe lespede.
1.3 Transmisiunea live şi atmosfera
Ceremonia a fost transmisă în direct de Trinitas TV şi de numeroase canale internaţionale, fluxul principal de pe YouTube depăşind 600 000 de vizualizări în prima oră.
2. Semnificaţii teologice şi simbolice
Pentru ortodocşi, Pogorârea Luminii este confirmarea anuală a Învierii, iar faptul că flacăra „nu frige” în primele minute (temperatură ~40 °C) este privit drept semn al blândeţii dumnezeieşti.
3. Dimensiunea ecumenică a anului 2025
– În 2025, Paştele cade simultan pe 20 aprilie atât în calendarul gregorian, cât şi în cel iulian, ceea ce a readus în discuţie ideea unei date pascale comune propusă de Papa Francisc şi sprijinită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
– Observatorii ecumenici consideră celebrarea unitară drept „o convergenţă uimitoare” şi ocazie de dialog între tradiţii.
4. Lumina călătoreşte spre România
– În seara de 19 aprilie, arhimandritul Teofil Anăstăsoaie aduce Lumina cu o cursă specială Tel Aviv–Bucureşti; la ora 19 : 00, Patriarhul Daniel o va primi la Catedrala Patriarhală şi o va distribui delegaţilor din toată ţara.
– Zeci de aeronave mici, microbuze şi autoturisme vor transporta flacăra mai departe către sate şi parohii până la ora Învierii.
5. Mărturii ale pelerinilor
Pelerinii relatează senzaţia unei „băi de lumină rece”, unii atingând flacăra de faţă fără a se arde, alţii aprinzând torţe ce vor fi păstrate tot anul în case.
6. Perspective ştiinţifice şi controverse
6.1 Măsurători fizice
– Fizicianul rus Andrei Volkov a înregistrat temperaturi de 42 °C imediat după apariţia focului, care urcă la peste 300 °C după circa 15 minute.
– Alte experimente atestă o descărcare electromagnetică anormală în momentul ivirii flăcării, însă datele nu au fost revizuite academic.
6.2 Critici istorice
Enciclopedişti occidentali, de la Edward Gibbon la Adamantios Korais, au calificat evenimentul drept „fraudă pioasă”, iar studii recente susţin posibila folosire a fosforului alb sau a unor fitile impregnate.
6.3 Reacţia Patriarhiei
Patriarhia Ierusalimului respinge acuzaţiile, subliniind verificările laice, caracterul imprevizibil al orei de aprindere şi coerenţa mărturiilor istorice încă din sec. IX.
7. Securitate şi acces limitat
În 2025, doar 4 000 de permise au fost emise credincioşilor palestinieni, mult sub cerere, iar poliţia israeliană a instalat cordoane suplimentare în cartierul creştin, fapt criticat de ONG‑uri pentru limitarea libertăţii religioase.
8. Concluzii
Miracol sau taină nedesluşită, Lumina Sfântă rămâne pentru milioane de creştini semnul viu al Învierii lui Hristos. Anul 2025 adaugă însă două note aparte: coincidenţa calendarelor, ce redeschide dialogul ecumenic, şi provocarea unui acces tot mai controlat la ceremonia din Ierusalim. Între extazul mistic şi interogaţia sceptică, flacăra care „nu arde” continuă să stârnească emoţie, dezbateri şi, poate, speranţa unei unităţi mai luminoase a creştinătăţii.
